Ghidat dupa principiul "I'm saying yes to every opportunity, request or invitation", vara asta am stat doar 6 zile prin Iasi, in rest fiind mereu prin alte orase.
Ultimul proiect personal ca sa zic asa a constat in a face autostopul cu 0 bani Iasi-Budapesta-Iasi impreuna cu Florin.
Am pornit Luni 17aug09 la 6 dim si la 6:05 eram deja in prima masina spre Tg Frumos. Am schimbat 7 masini, pe rand Opel, Fiat, Dacia, Dacia papuc, Logan, Ford, Nissan Pathfinder si am ajuns in Budapesta tot luni, la ora 23. Am mancat gratis la restaurant fara pretentii, masa fiind platita de tipul cu Nissan.
Am ajuns prin Budapesta la ora 23
si am ratacit 2 ore dupa campingul care se afla tocmai in cealalta parte, timp bun pentru a surprinde viata de noapte de acolo. Am dormit la cort si am mancat conserve, ca 2 studenti care se respecta.
A doua zi am vizitat cam tot ce e de vizitat acolo, podurile
, Citadela
, am vazut Campionatul Mondial de acrobatii cu avioane 
si Parlamentul lor, plus alte chestii prea mici pentru a mai fi descrise.
La intoarcere nu am putut face autostopul pentru ca la iesirea din Budapesta au autostrada si nu oprea nimeni, asa ca am luat un tren pana la o localitate aproape de granita cu Romania, am trecut granita pe jos si am continuat autostopul pana la Cluj, unde am dormit la Beri si a doua zi seara am ajuns in Iasi, ta na na.
Ca si concluzie am reusit sa mergem fara bani, am cunoscut o gama foarte variata de oameni si am trait cam toate experientele care se puteau
(am stat intr-o dubita in spate pe intuneric, am mers cu o chestie care scotea fum si noi eram in spatele descoperit al dubitei, facand cu mana la celelalte masini, am cazut intr-un fel de mlastina,
am mers si cu un nebun care a facut 120 km in 45 min, etc) ca la 20 de ani, cu experiente dupa experiente..
.
21 august 2009
experiente dupa experiente
5 august 2009
lucruri simple
Delta, scoala de publicitate & ecologie, organizatori AdVice Students si invitati ca Dragos Bucurenci, Mona Nicolici sau Teia Catana.
Farmecul lucrurilor simple vine insa din poze si nu din cuvinte:
14 iulie 2009
NonFormalii, coafura rezista.
Se ia un cadru mioritic, sa-l numim Deltă,
cu marea în dreapta și Dunărea în stânga, 
se condimentează cu 60 de participanți, facilitatori și organizatori,
se adaugă Teatru labirint, jocuri de societate, life coaching, open space, living library, etc,
foc de tabără și dansuri tradiționale, 
forme din lemn și fier,
cu oamenii care se lipesc de sufletul tău si de obiectivul camerei,
NonFormalii,
coafura rezistă.
1 iulie 2009
schimb de guma.
Se dă o locație izolată: Cerna. Complet izolată, cu 20km de drum forestier, Cerna is in the air.
Fără semnal la telefon, fără internet și din 2 în 2 zile fără curent.
Se plasează 24 de persoane diferite și al naibii de complexe, se dă un set de 6 nopți cu 3 ore dormite și o cameră din cele 12 folosită intens.
Se mizează pe melodii Vama Veche și pe țigări cu personalitate.
Imi ajunge un lac plin de nuferi și un scaun, un balcon din lemn și povesti de groază, furtuni și multe lumânări, jocuri, foc de tabără și acel ceva ce te scoate din orașul gri, banal și grăbit.
Nu știu cum se măsoară timpul tău când citești acum, dar la mine s-a măsurat în secunde.
Și ca să citez din clasici: Bună, vrei să facem schimb de gumă?
Ciaaaoooooo.
30 iunie 2009
Avem festival in Iasi.
IAŞI PE STRADĂ
Asociaţia LECUPO Iaşi şi Asociaţia INTERPHAZ din Franţa organizează în perioada 6 – 12 iulie 2009 festivalul de artă stradală IAŞI PE STRADĂ.
În proiectul IAŞI PE STRADĂ sunt implicaţi artişti din Franţa şi România (Iaşi, Cluj, Timişoara) care vor susţine pe parcursul festivalului variate activităţi: teatru, muzică, dans, workshopuri graffiti, artă contemporană, trial bike, circ stradal (jonglerii, acrobaţii, fire show), iniţiative populare.
5 mai 2009
de ce-mi place de ea.
Munții Rodnei
cascada Cailor
biserica din Maramures
platoul Rodna
cu Mocanita (tren cu aburi)
Cimitirul vesel
"Sub aceasta cruce grea
zace biata soacra mea
Trei zile de mai traia,
zaceam eu si citea ea."
Memorialul Durerii
pastravarie
Busteni - cascada Urlatoarea
Recycle, Raft, Race
<<
8 aprilie 2009
necosmetizat, nestudiat, crud.
.
Cât de albastru e cerul în dimineața asta de duminică!
Nu sunt singurul care gândește așa, afirmăm de comun acord. beau un pahar de cola și mă îndrept spre facultate. da. atmosfera e caldă și plictisitoare, însă copacii ăștia miros. știai?
Zâmbim. o iau și e doar a mea, o am lângă mine, iar pentru a ne satisface dorințele dominate de rațiune nu mai râdem împreună.
Soarele răsare iar. banca este caldă. deși este târziu în noapte inima pulsează rapid. nu mai prind nici autobuzul, dar stau doar la o ora distanță. banca e scorojită, o doamnă stă pe ea vorbind relaxată la telefon. știam eu că sub vopseaua aia verde e altă nuanță. nu mai râdem împreună.
Soarele răsare iar. începi să o descoperi, convertești cerculețe mici, apoi tot mai mari, cunoscând existența infinită în timp și spațiu. cercul se pierde în marea de apă. nu mai râdem împreună.
Soarele răsare iar. apare iar ea, crudă și năucitoare încât să iți schimbe acea ora banală, plictisitoare, unde stai și pierzi vremea, desenând lucruri stupide în minte. și crudă cum este, te învață tot ce ai uitat. fii bucuros, iți lingi rănile din orașul gri.
Omiți un lucru: o am lângă mine, iar pentru a ne satisface dorințele dominate de rațiune nu mai râdem împreună. vorbim la general când de fapt totul este particular. nimic material. nebunește. cu greșeli. necondiționat. nestudiat. necosmetizat. crud. ca un val. ca pe plajă. soarele răsare iar.
21 martie 2009
voluntar?
[Cine nu e voluntar sta pe margine].
Te-ai saturat sa stai pe margine?
Prin voluntariat te dezvolti personal si profesional si ai parte de distractie.
Afla ce este voluntariatul si inscrie-te intr-un ONG!
http://www.ziaruldeiasi.ro/timp-liber/evenimente-culturale-campanii-concursuri/campania-voluntariatul-inseamna-mai-mult~ni59rs
16 martie 2009
fiindca unii au chef să râdă.
De ce să razi? Lumea poate trăi și fără albastrul ochilor mei.
Asta aș fi zis. Dar nu pot, am ochi căprui. Ochi comuni.
E fix 23:14 16mar09. Ce poate fi mai frumos decât atât? În momentul ăsta nimic. Peste 1 lună totul.
A rămas fără să vrea, agățat de idei vechi, visate intre două ore de căscat. Ăsta e farmecul unei săli coborâtă pe anii de glorie și urcată pe anii capitalismului.. iar profa aia, e amuzantă, vorbea pentru un eu personal, nu pentru cei care cască, zâmbesc sau sunt acolo.
Fiindcă unii au chef să râdă iar alții doar să zâmbească.
Zâmbetul este doar o figurină imatură care denotă maturitate. Te folosești de el, se folosește de tine.
Râd pentru că îmi place, ei zâmbesc pentru că au nevoie. El e un pasager de nădejde într-o gară a vorbelor goale, unde te poți refugia oricând. Îmi place că mă relaxează, simți că poți șantaja pe alții cu ajutorul lui.
Te uiți? e amuzant, aduce a vis. Trenuri multe. Dragoste multă. Oameni mulți. Zâmbete multe. Fiindcă am chef să rad într-un vis cu mandarine și portocale.
16 februarie 2009
8 februarie 2009
Eu si ea.
Eu si ea. Eu sunt dezordonat, ea este ordonata, eu sunt intortocheat, ea simpla. Ne leaga dorinta de a ne exprima, de a crea conexiuni cu lumea ce ne inconjoara pentru ca mai apoi sa le extindem cunoscandu-ne unul pe altul. Sentimentele mele exista datorita ei, fara ea gandurile mele devin opace, lipsite de suport sau esenta.
Daca eu sunt clasificat ca realist ea se va mula dupa mine pentru a-mi face pe plac, acel ciudatul obicei de a se adapta la fel cum o mama se adapta de fiecare data tie, cum un scaun moale se plia pe trup, conferindu-ti siguranta si confort. Simpla ei prezenta imi face trupul sa vibreze, atingerea ei experimenteaza pe inima mea iar sangele incepe sa-ti navaleasca dement pe fiecare coridor placid.
Nu sunt singurul care simte asa, de fiecare data cand le intalnesti pupilele iti vor fi cuprinse de miscari iregulate, acel tremurat tipic iti revine, iar si iar, in speranta unei noi conjugari intre ea si tine. O iau si e doar a mea, o am langa mine cand am reusit sa o cuceresc iar pentru a-mi satisface dorintele dominate de ratiune ma despart de ea si trec la urmatoarea, cunoscand existenta infinita in timp si spatiu.
Alba, gri, in pixeli sau decibeli. Ea e pagina mea.
2 octombrie 2008
back in business
A început, caut sala 10 min, rămân uimit de cele 6 plasme HD din sala de curs, ciorba din camera ei miroase bine, pauza se termină dar proful e încă-n transă, găsesc oportună ocazia de a zâmbi. The end.
Bine, acum că am terminat rezumatul trebuie să recunosc că e diferit (în bine.. cu mult) la facultate. Prima chestie la care mă gandeam când urcam Copoul (ce amintiri am pe aici) este că fiind nou şi că nimeni nu se cunoaşte cu nimeni poţi fi diferit, poţi schimba ce nu ţi-a plăcut la tine până acum, aidoma unui exerciţiu de gândire, cu cât te abstractizezi mai mult ajungi să te cunoşti şi astfel să te schimbi, poţi face asta prima dată în 4ani şi e probabil ultima etapă când ai dreptul ăsta. Mi-am cunoscut colegele şi nu zic nimic, las doar entuziasmul care mă ţine de 2zile să exacerbeze.. am vorbit cu alţi prieteni, unii la fel de bucuroşi şi norocoşi, alţii indiferenţi sau chiar dezamăgiţi.. sincer îmi pare rău şi nu mă poate face decât să apreciez mai mult grupa mea. Nu se ascultă manele (until now), lumea e foarte glumeaţă iar cele 3 limbi pe care le studiem se pliază perfect pe toate personalităţile lor, de la francezul calm şi liniştit până la germanul rapid şi calculat.
Fără chestii complicate, viaţa e din nou simplă şi mişto.
.
11 septembrie 2008
de ce ei şi nu noi
Mai sus este poza de la Congresul International al tinerilor care s-a desfășurat pe parcursul a 2săptămâni în Quebec, Canada. Mi-a spus râzând o domnişoară care acum studiază în New York, că blogul meu este veşnic la fel şi că i-ar plăcea să scriu mai des (eternal feminine self-deceit) sau că berbecii se plictisesc repede (total de acord!). E aprox ora 2dim, sunt în terminal în Otopeni şi lumea e agitată aşteptând bagajele, timp ideal pentru a scrie câteva rânduri despre vacanţa asta. După ce am dat bac-ul şi am intrat unde am vrut la facultate, am plecat imediat o lună prin România, făcând rocada între Costineşti, Bucureşti şi Tg Jiu iar apoi o lună şi ceva pe afară. Prima ţară a fost Germania, dezamăgitoare pentru cea mai mare putere economică a Europei (probabil că Dan Mătăsaru mă va contrazice aici, el stând acolo mult mai mult pe timpul studiilor) . 
Între Germania şi România diferenţele nu sunt aşa frapante cum se afirmă, de la oameni reci şi nervoşi până la traficul infernal şi claxoane, toate se păstrează, diferite fiind infrastructura şi nivelul de trai mai ridicat.
După asta urmează Canada, cu partea ei franceză Quebec şi Montreal, un spirit european pe continent american şi acele Chateaux pe marginea râului Saint Loraine, o mică rivieră franceză cu mult bun-gust şi esplanade pline cu pictori şi comedianţi. Nu zic cât de mari sunt diferenţele financiare între noi şi ei (exemple: la ei 1L de benzina costă 1.2$, la noi costă 2$, salariul minim la ei este 1600$ la noi e 250$, la ei un laptop bun costă 600$ aici acelaşi notebook este 1300$, românii chiar nu-şi pot nega natura, right?). 
În fine, după 2 săptămâni trec în partea engleză, unde Toronto este considerat oraş-simbol, unde se simte cel mai bine acea grabă cotidiană specifică americanilor dar şi seriozitatea oamenilor, clasică britanică. Au zeci şi zeci de zgârie-nori cu peste 70-80 etaje, toate dominate de CN Tower, cea mai înaltă clădire cu acces public din lume.. 
sincer când eşti la etajul 147 (ultimul etaj) realizezi cât de mic şi neimportant eşti în acest agregat numit societate, iar coloşii anteriori par jurcării de lego. Nu mai enumăr veşnicele discrepanţe între ei şi noi şi ajung la ceea ce ridică şi mai sus Canada şi îi conferă o imagine world-wide recunoscută: Cascada Niagara.. de-a dreptul fascinantă iar ce am văzut acolo nu poate fi simplu de descris (deja sună ca în telenovele, dar merită să o vezi înainte să mori în România). 
Trec 5 săptămâni de tărâm canadian şi revin în Europa, în România şi în final, aici în Bucureşti la Otopeni, convingându-mă, dacă mai era cazul, că micul nostru Paris arată la fel de urât şi haotic din aer ca şi de pe bancheta bus-ului 738, oraş mai urât ca ăsta fiind poate Rovinari-ul. Nu sunt negativist sau pesimist, ci doar realist, din ce în ce mai conştient de România în care trăiesc (aşa cum afirmă şi Etienne) şi pe care probabil eu unul o voi lăsa în următorii ani.
P.S.: cheer up Paula acuşi acuşi e ziua ta plus că în acelaşi timp se împlineşte şi pentru mine un an de când eee.. viaţa simplă şi mişto!
18 iulie 2008
Tânăr. Încotro?
Am terminat de curând cu tot ce ţine de BAC si înscrierea la facultate, timp pentru a participa la o şcoala de vară cu iz de soare şi apă sărată, tematica fiind ştiinţa viitorului.
Printre mulţi invitaţi gen Cristian Ţopescu, Alexandru Mironov, Cristian Român sau Iustin Capră a venit şi Dan Milici care ne-a prezentat câţiva roboţei, alimentaţi de enregie solară, baterii sau cel mai interesant modul după mine, o maşină în miniatură care funcţionează pe bază de H2.
Procedeul cu maşina alimentată de H2 e simplu în teorie şi în practica la scara mică demonstrată aici: separat, un rezervor umplut cu H2O şi alimentat de o celulă fotovoltaică (folosită pentru captarea energiei solare) separă cu ajutorul unei celule de combustie H2 de O2, stocând H2 astfel separat într-un balon şi eliberând O2 care nu ne este necesar în continuare.
Acel balon umplut cu H2 mai apoi se scoate din rezervor şi se adaugă la maşină, cea din urmă funcţionând astfel doar cu H2. Smart huh?
Desigur că exista probleme cu procedeul aplicat la scara reală, că autonomia maşinii este scăzută, dar în condiţiile în care petrolul se scumpeşte şi se risipeşte zi de zi, consider că trebuie să avem perspectivă, eu unul chiar mi-aş dori o maşină care să meargă doar cu apă, fie şi cu o autonomie de 100km şi cu o viteză maximă de 50km/h.
La sfârşitul training-ului am făcut echipe încercând să construim (mai degrabă un pretext pentru a imita ceea ce vedem prin filme) un robot al viitorului, dotat cu tot ce este nevoie pentru viitor: mătură, elice, apă şi roţi.
Cheers!
11 mai 2008
Indubitabil
Frumos final de săptămână, joi seara a început Romanian Fashion Week, nu mă pricep deloc la haine iar dupa mine toate colecţiile au fost cel puţin interesante. Am remarcat fete frumoase cu sâni mari şi rotunzi obţinuţi prin sacrificiu 
(uită-te la poză cu atenţie, e din backstage) sau săruturi între anorexice pe scenă.. de efect. Vineri a urmat a doua zi de fashion dar şi concertul lui Bregovic (am stat 10 min, personal nu mi-a plăcut deloc) şi de la 21 până la 1dim noi am urmărit festivalul de scurt-metraj internaţional, la casa de cultură din Copou unde ne-am distrat mai bine (fetele au râs mai mult ca noi)
-clipul meu preferat- super idei la mai toate ţările însă remarc că românii sunt lipsiţi de imaginaţie.. indubitabil. Sâmbătă între 21 şi 1 dim a fost Pangea Day, un eveniment care a dus noţiunea de globalizare la superlativ, găzduit în Iaşi de CCS, unde 400 de tineri au urmărit 4 ore de transmisiune live alături de oameni din alte 79 de ţări, ideea fiind ceva de genul: milioane de oameni urmăresc în acelaşi timp mai multe scurt-metraje difuzate live, având ocazia să cunoască oameni pe care în viaţa de zi cu zi nu ar fi avut cum -ăsta a fost un clip de 1 min genial- A mai fost şi o repriză generala de râs care a ţinut minute bune în sală şi ţinem să le mulţumim celor care s-au ocupat de organizare. La 2 dim citez din clasicii contemporani, ori eu ori tu, calea din mijloc fiind boscheţii :)
2 mai 2008
Efect
A trecut ceva vreme de la ultimul post, multe s-au întâmplat, multe regimuri s-au schimbat doar oamenii au rămas aceeaşi. De la aniversarea lui Florin, a mea şi a domnişoarei Ditzu în aceeaşi seară, apoi parte din campania Free Hugs organizată de Crucea Roşie acum 2 săptămâni, trecând peste o noapte deasupra oraşului pe Guliver, mâncând acea aromată Caesar Salad în farfurii de unică folosinţă de la magazinul de la parter şi până la tentiva de narghiulea în spatele acelui lac, loc numai bun pentru cel mai mic foc de tabară din lume.
După experienţe de genul cu prietenii recomand să mergi în Brăila, unde mii de oameni an de an stau pentru a lua apă de la un izvor special în această zi specială, apă speciala care te vindecă de tot ce ai şi ce nu ai după spusele batrânilor. Normal că cei cu cancer sau indigestie au nevoie de ceva în care să creadă iar apa devine parte din efectul Placebo, dar experienţa merge şi mai departe: în apropiere de unde stau (piaţa Chirilă) se vând sticluţe de 0,5L cu apa minune doar la 15 lei, ce mai, o minune la sticlă. Lăsăm minunile celor din piaţă şi ne plimbăm prin parcul Copou de 1mai, loc numai bun să vezi PDL PSD si toate acronimele prezente pe scena românească cum hrănesc populaţia de sexagenari (foşti şoimi ai patriei) în speranţa unor sentimente resuscitate din vremurile victoriei din primul tur. Ceva bun în oraş afară de obiectivele antropice? un concert de calitate cu Goran Bregovic sau pentru cei pasionaţi de frumos Săptămâna Modei, voi încerca să ajung la ambele evenimente care au loc pe 9 mai, powered by Nichita-Schrotter &Co.
6 aprilie 2008
o urmă de fascinaţie
O aud cum vorbeşte dinainte de a intra, veselă şi zgomotoasă. Ea nu era singură ci cu prietena ei cea mai bună, nedespărţite, imitându-se şi completându-se ca Black&White sau Ying&Yang. Ignorând ploaia mocănească, reuniunea se declară deschisă iar dezbaterile încep, lumea râde, mănâncă, înjură în gând, dă dovadă de pură inteligenţă tot timpul, etc. După o vreme, ea remarcă un lucru ciudat, cu desăvârşire absurd şi intrigată răspunde "Ba nu! E chiar plăcut în cimitir, să te plimbi, să mergi iarna prin zăpadă, să te joci la Eroi".. oare lumea ei e diferită de lumea lor? Dacă sunt lucid trebuie să afirm că e aberant, amuzant şi ieşit din comun, dar cum să te afirmi într-o lume plină de reguli şi schiţe? Observ imediat că este emoţionată, se înroşi şi apoi începu să râdă cu poftă pentru a depăşi penibilul moment creat de toţi ceilalţi. Mi se părea ridicol la culme, fiind incapabil să realizez de partea cui să fiu, aşa că imi fixasem ochii într-un punct fix aşteptând să treacă ora, să ies din clasă şi să nu îmi pierd orice urmă de fascinaţie pentru fata plină de viaţă care locuieşte la intrare în eternitate.
2 aprilie 2008
REC.
Într-o zi, el s-a dus la psihiatru. Acesta i-a zis: "Mă concentrez mai bine dacă nu vă privesc în faţă. Întindeţi-vă pe canapea iar eu voi sta în spatele draperiei". După un timp, simţind o prea mare linişte în spatele draperiei, pacientul devine suspicios. S-a ridicat şi mergând în vârful picioarelor, a dat încetişor draperia laoparte. Acolo era într-adevar un scaun, dar pe el se afla un casetofon care-l înregistra. Pacientul nu s-a tulburat prea tare realizând că are povestea vietii înregistrată pe o caseta, aceiaşi poveste spusă diferitilor psihiatri, rude, prieteni. Şi-a scos propriul casetofon din servietă, a pus caseta, l-a pus pe canapea, i-a dat drumul şi a plecat să bea o cafea într-o cafenea. Aici l-a gasit pe medic cu un pahar în faţă. S-a apropiat şi s-a aşezat la aceeaşi masă. Păi, aici ar trebui să fiţi? -întrebă medicul- nu pe canapeaua din cabinet, povestindu-vă viaţa, căutând soluţii?.. Nu vă faceţi griji, i-a răspuns pacientul, casetofonul meu vorbeşte în continuare casetofonului dvs.
1 aprilie 2008
nu ştiu nici eu
1apr.. prima a fost vremea, deşi poate aş mai fi condimentat şi cu puţină ninsoare, urmează câteva stupizenii realizate de vecinii neprihăniţi de pe casa scării "nu vă mai înşelaţi vecina cu soţia" sau Airbites-care prin definiţie este o glumă ce provoacă nervi şi copii. La şcoală sau afară aceleaşi discuţii, colege+variante=LOVE iar vremea numai bună de scris. E plictisitor să vezi aceeaşi lume în rutina zilnică casă-trafic-servici-bar-casă sau pe cei mai ghinionişti dar cu simţ de răspundere învăţat-şcoală-învăţat. Pentru ce monotonia asta, pentru a realiza acel clişeu numit bani, casă, maşină şi familie fericită ori împlinirea economică şi profesională dorită la t.v. sau poate pentru că aşa fac ceilalţi?.. dar normal că ştiai deja asta. Am ajuns la un nivel în care a fi original e din ce în ce mai greu, iar cei care încearcă sunt consideraţi exageraţi. E ciudat cât de dependenţi am ajuns de toate aceste modele, suntem în stare să trăim o viaţă pentru a le îndeplini, urmând a te trezi la 40-50 de ani înconjurat de documente, cu nişte copii independenţi şi un cont gras în bancă-ideal huh? Adevărul e că îmi place să aud visele autentice ale altor oameni; ele îmi verifică într-un fel anumite procese obscure ale conştiinţei mele şi mă motivează spre a-mi îndeplini propriile visuri..
28 martie 2008
(a+b)
Exact 2 săptămâni de la ultimul post şi le-am trăit cât 3 luni.. tind să-i dau dreptate celui care afirma că între 15-25 ani îţi trăieşti 3/4 din viaţă. A fost săptămâna Lecupo, ceva poezii şi Vama Veche la chitară prin Sage, conferinţă cu Irina Schrotter şi alţii la CCS, seară de teatru şi nişte puşti talentaţi, un film bun, Last Border parca -film german, party cu echipa (nu a contat că în cateva ore eram prezent la şcoală), sâmbătă concursul de proiecte la fizică Petru Poni ..aa şi am demonstrat în sfârşit: dacă prezinţi la panaramă, faci glume şi vorbeşti cu publicul poţi să iei premiul 2 pe judeţ cu un proiect varză, din 60 de echipe, faţă de cei de la licee mult mai bine cotate, care citeau pe hol încontinuu proiectul şi citeau de pe foi şi la prezentare. Apoi m-a oprit un domn pe stradă să mă întrebe cât face (a+b)*(a+b) şi alte formule matematice mai grele, domn cu mult păr şi beat -tipic, urmează un băiat simpatic de pe stradă care mă întrebă dacă nu doresc camere foto, celulare sau fete, iar odiseea de săptămâna asta se încheie cu mine alergând după viză şi paşaport că doar.. sunt tânăr doamnă, tânăr!
P.S: Peg & Peggy :X
.
14 martie 2008
And on and on
ajung obosit, abia m-am trezit şi profa deja se contrazicea cu ceilalţi, zâmbesc când aflu că babele de la sat primesc capoturi şi ciorapi de la psd, la tv iar este ridicat în slăvi un Costel-mare zidar, mare cântăreţ-, îi răspund la flirt, dansez pentru tine începe a mia oară cu acelaşi Ştefan şi glumele lui scrise de un writer depăşit din Buftea, femeia de servici mă întreabă de ce lipesc acel afiş acolo şi nu pe celălalt vestiar, citesc blogul unei prietene care se plânge că n-a citit Moromeţii vol2- eu nu am citit nici măcar 1, vecinul continuă să mute mobila pentru a-mi demonstra că are, mi-e dor de ea, mă pregătesc să merg cu cei din ong la 22, aceaşi reclamă epuizată de sens "evitaţi consumul de ţigări şi alcool", mă uit peste tema la mate şi apoi observ aceiaşi colegă cu veşnicul status "rezolv variante", iar am râs ca idiotul la oră, urmează o săptămână în sfârşit plină de evenimente, termin scenariul la spot şi mi se pare că nu are farmec, câştig la conquiztador unde ea consideră că romul e făcut din porumb, Lost-ul redevine interesant, nu mă poate convinge să îi desenez caietul, sunt bucuros fără motiv, sâmbătă la 16 e doc-ul, deja au rezervat cănile de vin fiert pt seară, s-a răcit ceaiul şi are gust fad... pentru că ele iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevarat în realitate, pentru că beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke, iar mintea noastră se roteşte ca o planeta greoaie, mereu şi mereu, numai in jurul lor, and on and on an' on on on
12 martie 2008
Simple şi mişto
Prima zi cu un soare frumos, oameni mai veseli ca ieri şi colege care râd toata ziua, un râs sănătos cu valenţe de operă determinat chiar şi de cea mai mică mişcare a aerului -luăm spre exemplu musca din clasa a12-a care oscila azi între Good (fereastră) & Evil (clasă), iar sopranele râdeau de biata insectă, care zbura dezorientată prin clasă, tragând îndeosebi la o bancă specială cu miros de.. primvără. Ca factori determinanţi care au adus primăvara declar şi decizia radicală a unui prieten de a se tunde după mult mult timp (în ton cu schimbarea), dorinţa unor domnişoare de a ne demonstra că frigul a ajuns o himeră sau tovarăşii profesori care mărşăluiesc pe culoarele liceului, îndeplinind planul cincinal (română, mate, geo, chimie & eng). Lăsând gluma laoparte, e frumos afară, e cald, love is in the air iar tu stai acolo plictisit/ă, încadrând deja textul meu într-o categorie optimistă sau superficială, specifică doar adolescenţilor.. poate aşa şi este, mi-e deja un dor nebun de mare, m-am săturat de patul meu de-acasă.. o scoică o să mă zgârie în mâna dreaptă iar algele o să mă gâdile niţel curând. Vara asta am să mă îndrăgostesc cu adevărat.. iar viaţa şi adolescenţa în sine sunt simple şi mişto.
11 martie 2008
9 martie 2008
8-9
Ieri ca de orice 8martie lume agitată pe străzi, unde fiecare încerca să cumpere flori cât mai frumoase, mai multe sau mai ieftine-după preferinţe. În toată acestă conjuctură se încearcă de ceva vreme (firmele de bere şi televiziunile în special) să fie transformat 1 sau mai degrabă 9martie în ziua noastră, a bărbaţilor. Nu sunt pro, nu sunt contra, sunt de parere că ziua noastră e în fiecare zi aproape, dacă prin a avea o zi a mea înteleg o zi bună în care să mă trezesc la 11, să ai deja ceva dulce pe masă, să nu ai multe griji, să te amuzi cu prietenii, să flirtezi până în noapte sau să încerci un b-54, etc. La provocarea TVR2 am făcut cu o colegă (danke Cristina) un spot de 40sec pe această temă. Fonduri 0, imaginaţie 0 şi multă distracţie la montaj.. critică nemiloasă.
6 martie 2008
Relativ
Citeam azi în Cotidianul despre tehnologiile viitorului.. mă aşteptam la aceleaşi prostii şi clişee , dar mă apuc totuşi să citesc despre tehnologiile care vor fi implementate în următorii 10-20 ani. Majoritatea acestora tind să înlocuiască sau să imbunătaţească pe cele actuale (telefoane mobile, automobile, computere, etc).
Acum, lăsând informaţia de suprafaţă, cu toate inovaţiile şi restul, nu ţi-ai pus întrebarea până unde ne vom perfecţiona? [[Dacă te-ai plictisit deja mai bine închizi pagina şi nu citeşti până la sfârşit]]
Toatea acestea în 40 de ani şi deja aceste tehnologii ne ocupă întreaga viaţă (tv, calculator, internet, celular). Subiectul este abordat de multe documentare, susţinut de unele organizaţii şi aproape epuizat de conţinut.. inclusiv eu sunt dependent de majoritatea gadget-urile de azi iar tu cel/cea care eşti acum pe internet şi îmi citeşti blogul meu virtual de pe monitorul tău cu 16 mil culori totuşi e bine să îţi aminteşti (la o pană de curent) că a venit primăvara, că în curând o să cumperi flori (de seră) pentru 8 martie sau că în timp ce eşti acaparat de această lume poate te îndepărtezi de realitate. Nu contest progresul, ci îl susţin.. relativ
3 martie 2008
20
Azi în jur de ora 19 eram în tramvai, îndreptându-mă spre centrul oraşului.. Intră 2 controlori, unul scund şi tânăr, unul înalt şi bătrân. Tipul tânăr începe controlul, celălat se duce la un chat cu vatmanul. Tânărul controlor ajunge la capătul vagonului şi dă de o studentă, 20 ani, draguţă şi normal, fără bilet. Până acum nimic interesant. I se cere 20 lei amendă, tipa scoate să-i dea banii însă controlorul observă că nu are carnetul de amenzi la el, acesta fiind la colegul lui care conversa cu vatmanul, astfel controlorul tânăr este nevoit să meargă până în faţă. Aici am asistat la o scena amuzantă: deodată oamenii din tramvai, încep să se pună între cei 2 controlori şi fată, exact ca un zid mobil (nu am văzut atâta mobilizare nici la electorale), întreaga scenă aducând cu fazele din Stan şi Bran. Tipa ajunge în staţie, coboară jos fară să mai fi plătit, iar controlorii furioşi înjură şi aruncă cu carnetul de amenzi pe jos. Ştiu că nu pare ceva extraordinar, dar acea atmosferă din tramvai, în care mai mulţi oameni străini s-au unit, mi-a dat o satisfacţie ciudată, pozitivă (chiar nu imi pasă că o să zici că nu e politically corect), mă simţeam ca într-un film de Hitchcock, în care învingători au ieşit de data asta blatiştii, iar învinşi doi bieţi controlori care îşi exercitau meseria şi toate astea pentru 20..
2 martie 2008
Negociabil
Încerc de vreo 2 min să tot gasesc o propoziţie cu care să încep noul articol dar se pare că sunt lipsit de inspiraţie.. acum că am rezolvat şi stupida parte de început pot să scriu relaxat despre ce am mai învăţat. Ieri, de la ora 17 eram la Ateneu pregătindu-mă de film (multumesc frum de invitaţie Sigina). Lume pestriţă, majoritatea tineri, iar după vreo 20 min de probleme tehnice previzibile am devorat o oră de documentar, destul de diferit de ceea ce sunt obişnuit de la tv. Tema destul de bună în contextul zilelor noastre: societatea consumistă (SUA+Canada-20% din populaţia Globului, consumă 70% din totalul resurselor) tema fiind susţinută si de banalităţi de genul că un american mănâncă de 50 de ori mai mult decât un indian sau că în ritmul actual al consumului în 70 de ani petrolul şi gazele vor fi epuizate, bla bla. Ceea ce a fost însă interesant era paralela cu Cuba, unde o fată cubaneză de 16 ani argumenta (folosind o mimică exagerată) cât de uimită a fost de supermarket-uri în scurta ei călătorie în Europa, de abundenţa de produse şi constata că după o săptămână avea deja 9kg în plus. În acel moment am avut un moment de reflecţie cred, întrebându-mă dacă să mă consider norocos în România (atât de blamată datorită nivelului scăzut de trai) pentru că am acces la abundenţa dorită de cubanezi sau ghionionist pentru că sunt constrâns să consum?negociabil..
1 martie 2008
Ana are mere
Cu ce să începi un blog? nuştiu.. n-am idee. urmează un lung şir de cuvinte, toate care se doresc a crea o introducere originală, nemaintâlnită, când de fapt, aproape toata lumea face acest lucru, ceea ce în final conduce la o imensă monotonie. Aici de fapt îţi expui toate părerile, vis-a-vis de ce s-a întâmplat pe parcursul zilei, încerci să dovedeşti originalitate şi în final rişti să ajungi în aceleaşi prostii gen hi5, în care toţi se pupă-n fund şi sunt bucuroşi pentru aprecierile primite. hi5 quote:
